Mi-e Dor

Simt in momentul de fata un dor nespus, sa retraiec acele intamplari care odata ne faceau fericiti, acele "dume" care ne uneau si mai mult si care ne faceau sa zambim. Mi-e dor de noi, si de clipele frumoase petrecute impreuna. Mi-e dor de tine...de ce?..pentru simplul fapt ca nu mai aveam aceasi relatie cum o aveam mai demult.

Simt o distantare din partea ta...care sa fie motivul?..nu stiu..nu vreau sa-mi fac "filme" in cap cu diverse scenarii, si sa interpretez anumite lucruri pe care le observ si pe care le constientizez de abia in momentul in care nu mai suntem unul langa celalalt.

Lumea e rea si viata e crunta, dorinta de cunoastere, si de aducere a lucrurilor noi in viata personala este un lucru important, insa mult mai important e ce iti doresti de fapt intr-o relatie. In cazul meu, sau mai bine zis al nostru, din punctul meu de vedere vreau sa trecem intr-o alta etapa, una mai serioasa, fara minciuni si fara copilarii, una in care sa ne putem baza reciproc, unul pe celalalt, una in care sa ne impartim bucuriile si tristetile.

Nu vreau sa te cer in casatorie, nicidecum, vreau sa avem o relatie bazata pe amicitie, respect, iubire, atractie. O relatie sincera si de durata, una in care sa reusim fiecare dintre noi sa starneasca interesul pertenerului. Vreau ca lucrurile noi sa nu intervina si sa devina o piatra in calea fericirii noastre, vreau sa fim noi doi...apoi restul...se poate?

E februarie///VACANTA

Este o zi, friguroasa de februarie, o zi in care simt nevoia sa astern cateva cuvinte, pe acest blog, o zi linistita, cu aceasi rutina, cu aceleasi nevoi, cu aceleasi vise neimplinite, dar cu sentimente si aminitiri care ma complecteaza, ce imi spune sa nu renunt la idealurile mele, sa continui sa lupt contra timpului, sa lup pentru a-mi apara interesele, sa ajung unde mi-am propus, sa imi ating telurile.

Departarea de casa ma face sa ma simt singur, departe de familie, departe de prietenii care nu demult impartasau aceleasi ganduri cu mine, departe de animalutul de companie, departe de tot.

Dragostea dintre doua persoane rezista distantei si timpului care se interpune intre cei doi. Oare persoanele din exteriorul relatiei vad asta ca pe un bun moment, pentru o despartire a celor doi. Distanta creaza ganduri si nelinisti, cu privire la relatia pe care o ai.

Incredere exista, iubire si adoratie de asemenea, insa exista un mic gram de suspiciune, de nesiguranta, care ma dau peste cap si care imi provoaca o stare de incerditudine. Le vreau pe toate....este posibil oare? Vreau familia aproape, prietenii, dar vreau si persoana pe care o iubesc...

Vreau tot ce ma face fericit, doresc orice "nimic" ce ajuta la mentinerea fericirii.
Sunt fericit dar sunt departe de fiecare data de cineva drag mie...in momentul de fata de IUBI...este persoana aflata la departare fata de mine...

Simt un dor nespus de mare in adancul sufletului si nu il pot ascunde, se vede, se simte, se observa in atitudine, temperament, cuvinte, gesturi, in absolut orice miscare facuta in mod direct sau indirect de persoana mea.

Ne iubim reciproc, cred in asta, cred si in momentul in care ne vom revedea ca va fi o reintalnire de neuitat, cred si simt ca e singura iubire pe care am trait-o pana in momentul de fata. cred ca nimeni nu ne va despartii si ca distanta ne va apropria mai mult...Te iubesc!:*