Ma simt liber, ma simt impinit, chiar daca sunt singur. Singur...in sensul de a nu avea pe cineva langa mine, aproape, de a impartasi bucurii si necazuri. Se pare ca nu ne-a fost sortit sa fim impreuna, sa impartim aceleasi ganduri, aceleasi idei. Imi aduc mereu aminte cu drag ce clipele frumoase petrecute impreuna, de Revelionul acesta in care am fost mai aproape ca niciodata, de certurile infantile pe care le cauzam, si care adesea ma amuzau.
Se pare ca toate lucrurile au fost in zadar, se pare ca o singura persoana nu poate face o relatie sa functioneze, sa treaca peste diverse blocaje sau diverse probleme intampinate in viata de zi cu zi. Se pare ca dorinta de diversitate, de cunoastere, este mult mai profunda decat a continua intr-o relatie prin sinceritate.
Cred, sau mai bine spus, sunt ferm convins de faptul ca am invatat ceva, din aceasta relatie...sa nu mai acord atata atentie, incredere si respect persoanei care imi este alaturi inca din primele clipe petrecute impreuna. Am invatat sa nu ma mai implic de unul singur, sa astept, sa observ atitudinea respectivei persoane, apoi etapa cu etapa sa ne implicam sentimental amandoi.
Imi pare rau, si totodata plin de furie imi vine sa sparg pahare, sa injur si sa folosesc tot felul de interjectii la adresa ta...de ce ?...pentru ca nu a existat comunicare si sinceritate in aceasta relatie. Comunicarea fiind un ansamblu de actiuni transmise intre doua persoane sub diferite forme, care mai de care mai diferite, de la gesturi simbolice pana la comunele SMS-uri trimise.
A trecut o saptamana, una grea, insa m-am mai linistit... sunt impacat cu ceea ce sunt, incerc sa evoluez in alte domenii, pe alte planuri, incerc sa uit de o relatie esuata. O relatie care n-a fost sa dureze.
Sunt eu, si ma gandesc ca fiecare lovitura primita te face mai puternic, mai dur, mai limpede in gandire. Este timpul sa imi vad de viata, sa uit si sa nu sufar dupa "lucruri" care nu ma merita. Este momentul oportun pentru calatorii, pentru amicii care imi sunt alaturi tot timpul...
Este timpul sa creez, sa ma implic, sa dezvolt anumite subiecte problematice legate de tema pentru masterat, este timpul sa ma dedic in totalitate....Mie. Sa ma dezvolt pe plan spiritual si cultural, este timpul sa imi pot sustine prin argumente, si sa ma motivez prin lucrarile altora pentru a putea lucra si eu.
Mi-am dat seama ca viata mea...nu trebuie sa se invarta doar in jurul persoanei cu care imparti patul, mancarea sau timpul liber...Viata mea inseamna mult mai mult, inseamna o cariera, un job, o cultura, o responsabilitate fata de mine.
Nu vreau sa ajung intr-o monotonie permanenta, asa cum sunt unii deja la varsta mea. Persoane care nu stiu altceva decat, messenger, winamp, coffe...sau pariuri...si din cand in cand cate un "Date" cu cate un/o necunoscut(a), care asteapta cu nerabdare sa te intrebe daca ai spatiu pentru a ti-o pune...
Sunt scarbit, acum privesc lumea cu alti ochii, sunt liber, nu am pierdut nimic in relatia aceasta, dimpotriva, am avut numai de castigat, mi-am deschis ochii si am vazut ca lumea nu e roz, cum credeam eu, ca lumea in care ma invart, cu care ma intalnesc aproape zi de zi, este plina de minciuna, invidie si ipocrizie.
Ma bucur...ca sunt eu, ca mi-am redeschis ochii intr-un final nu prea indepartat, ca mi-am restabilit prioritatile si ca stiu ce vreau cu adevarat.....cariera si prietenii de distractie....:P
