Search This Blog

Sunday, June 27, 2010

Gala Uad Cluj 2010


O seara mult asteptata de catre studentii absolventii ai promotiei 2010 de la Universitatea de Arte Decorative si Design, o seara in care tot ce s-a creat in decursul unui semestru a fost prezentat in timp de doua ore si treizeci de minute.



Treizeci si sase de designeri, au prezentat pe podiumul aflat in incinta hotelului Continental din Cluj Napoca. Un spatiul in stil ecleziastic, construit in anul 1894, a gazduit nume mari al Fashion-ului romanesc precum Lucian Broscatean

Colectii impresionante, materiale stralucitoare si nonconventionale, unele vaporoase si semi-transparente au delectat privirile spectatorilor, tinandu-i in suspans clipa de clipa pana la finalul evenimentului. Ca la orice eveniment, de o asemenea amploare s-au adus atat critici pozitive cat si negative la adresa designerilor, sugestii si opinii referitoare la modalitatea de realizare a pieselor vestimentare, a cadrului in care a avut loc evenimentul.



Majoritatea colectiilor au fost inspirate din viata cotidiana, de la arhitectura urbană, la natura, de la anatomia corpului uman la fetişuri,de la sentimente si trairi pana la vicii ce tin de lumea contemporana. Elemente ce fac aceste colectii atît de actuale. Posibil acesta sa fie motivul pentru care diversitatea cromatica in colectiile absolventilor UAD din acest an nu a fost foarte larg raspandita acestea bazandu-se mai mult pe culori neutre, iar albul, negrul si griurile predominand in intregul show.

Este evident faptul ca nu ma pot numi un impatimit al fashion-ului insa ochiul critic renaste ori de cate ori, si involuntar isi da cu parerea despre o tinuta sau face o comparatie, uneori subiectiva, alteori obiectiva, insa in decursul prezentarii de duminica am observat o multitudine de colectii ce aveau elemente comune, diversitatea existand, insa elementele geometrice faceau o de colectie unitara.Atat materialele, texturile, culorile nu au variat foarte mult de la un designer la altul.



Ca o incheiere mentionez designerii care si-au adus contibutia la acest show incendiar, un show de debut pentru tinerii designeri, un show ce deschide multe porti catre nenumarate oportunitati de lansare a acestora in lumea impresionanta a Fashion-ului Romanesc.




Lucian Broscățean, Natalia Hărșan, Paula Costea, Diana Floare,Alexandra Pușcașu, Carmen Cherecheș, Reka Molnar, Sabrina Rusu, Monica Pintea, Camelia Băncilă, Semida Cherecheș, Octavian Bereczki, Maria Hera, Beata Laszlo, Maria Trif Coșan, Sabriona Costa, Lisandra Grapini, Maria Vanca, Lavinia Lazăr, Bianca Roșu, Simona Zadic, Noemi Boros, Aurelia Han, Florina Farcaș, Renata Rakossy, Cristina Cantemir, Alexandra Pop,
Elena Coșăreanu, Laura Iobăgel, Raluca Vălean, Andreea Căvăjdean, Alexandra Ivașcu,Dan Marinescu, Zsuzsanna Andras, Raluca Popa, Tatiana Strîmbovschi.

Foto: Andra UDREA
Rebeca CIMPAN

Tuesday, March 16, 2010

Sunt eu...

Ma simt liber, ma simt impinit, chiar daca sunt singur. Singur...in sensul de a nu avea pe cineva langa mine, aproape, de a impartasi bucurii si necazuri. Se pare ca nu ne-a fost sortit sa fim impreuna, sa impartim aceleasi ganduri, aceleasi idei. Imi aduc mereu aminte cu drag ce clipele frumoase petrecute impreuna, de Revelionul acesta in care am fost mai aproape ca niciodata, de certurile infantile pe care le cauzam, si care adesea ma amuzau.

Se pare ca toate lucrurile au fost in zadar, se pare ca o singura persoana nu poate face o relatie sa functioneze, sa treaca peste diverse blocaje sau diverse probleme intampinate in viata de zi cu zi. Se pare ca dorinta de diversitate, de cunoastere, este mult mai profunda decat a continua intr-o relatie prin sinceritate.

Cred, sau mai bine spus, sunt ferm convins de faptul ca am invatat ceva, din aceasta relatie...sa nu mai acord atata atentie, incredere si respect persoanei care imi este alaturi inca din primele clipe petrecute impreuna. Am invatat sa nu ma mai implic de unul singur, sa astept, sa observ atitudinea respectivei persoane, apoi etapa cu etapa sa ne implicam sentimental amandoi.

Imi pare rau, si totodata plin de furie imi vine sa sparg pahare, sa injur si sa folosesc tot felul de interjectii la adresa ta...de ce ?...pentru ca nu a existat comunicare si sinceritate in aceasta relatie. Comunicarea fiind un ansamblu de actiuni transmise intre doua persoane sub diferite forme, care mai de care mai diferite, de la gesturi simbolice pana la comunele SMS-uri trimise.

A trecut o saptamana, una grea, insa m-am mai linistit... sunt impacat cu ceea ce sunt, incerc sa evoluez in alte domenii, pe alte planuri, incerc sa uit de o relatie esuata. O relatie care n-a fost sa dureze.

Sunt eu, si ma gandesc ca fiecare lovitura primita te face mai puternic, mai dur, mai limpede in gandire. Este timpul sa imi vad de viata, sa uit si sa nu sufar dupa "lucruri" care nu ma merita. Este momentul oportun pentru calatorii, pentru amicii care imi sunt alaturi tot timpul...

Este timpul sa creez, sa ma implic, sa dezvolt anumite subiecte problematice legate de tema pentru masterat, este timpul sa ma dedic in totalitate....Mie. Sa ma dezvolt pe plan spiritual si cultural, este timpul sa imi pot sustine prin argumente, si sa ma motivez prin lucrarile altora pentru a putea lucra si eu.

Mi-am dat seama ca viata mea...nu trebuie sa se invarta doar in jurul persoanei cu care imparti patul, mancarea sau timpul liber...Viata mea inseamna mult mai mult, inseamna o cariera, un job, o cultura, o responsabilitate fata de mine.

Nu vreau sa ajung intr-o monotonie permanenta, asa cum sunt unii deja la varsta mea. Persoane care nu stiu altceva decat, messenger, winamp, coffe...sau pariuri...si din cand in cand cate un "Date" cu cate un/o necunoscut(a), care asteapta cu nerabdare sa te intrebe daca ai spatiu pentru a ti-o pune...

Sunt scarbit, acum privesc lumea cu alti ochii, sunt liber, nu am pierdut nimic in relatia aceasta, dimpotriva, am avut numai de castigat, mi-am deschis ochii si am vazut ca lumea nu e roz, cum credeam eu, ca lumea in care ma invart, cu care ma intalnesc aproape zi de zi, este plina de minciuna, invidie si ipocrizie.


Ma bucur...ca sunt eu, ca mi-am redeschis ochii intr-un final nu prea indepartat, ca mi-am restabilit prioritatile si ca stiu ce vreau cu adevarat.....cariera si prietenii de distractie....:P

Thursday, February 18, 2010

Mi-e Dor

Simt in momentul de fata un dor nespus, sa retraiec acele intamplari care odata ne faceau fericiti, acele "dume" care ne uneau si mai mult si care ne faceau sa zambim. Mi-e dor de noi, si de clipele frumoase petrecute impreuna. Mi-e dor de tine...de ce?..pentru simplul fapt ca nu mai aveam aceasi relatie cum o aveam mai demult.

Simt o distantare din partea ta...care sa fie motivul?..nu stiu..nu vreau sa-mi fac "filme" in cap cu diverse scenarii, si sa interpretez anumite lucruri pe care le observ si pe care le constientizez de abia in momentul in care nu mai suntem unul langa celalalt.

Lumea e rea si viata e crunta, dorinta de cunoastere, si de aducere a lucrurilor noi in viata personala este un lucru important, insa mult mai important e ce iti doresti de fapt intr-o relatie. In cazul meu, sau mai bine zis al nostru, din punctul meu de vedere vreau sa trecem intr-o alta etapa, una mai serioasa, fara minciuni si fara copilarii, una in care sa ne putem baza reciproc, unul pe celalalt, una in care sa ne impartim bucuriile si tristetile.

Nu vreau sa te cer in casatorie, nicidecum, vreau sa avem o relatie bazata pe amicitie, respect, iubire, atractie. O relatie sincera si de durata, una in care sa reusim fiecare dintre noi sa starneasca interesul pertenerului. Vreau ca lucrurile noi sa nu intervina si sa devina o piatra in calea fericirii noastre, vreau sa fim noi doi...apoi restul...se poate?

Thursday, February 4, 2010

E februarie///VACANTA

Este o zi, friguroasa de februarie, o zi in care simt nevoia sa astern cateva cuvinte, pe acest blog, o zi linistita, cu aceasi rutina, cu aceleasi nevoi, cu aceleasi vise neimplinite, dar cu sentimente si aminitiri care ma complecteaza, ce imi spune sa nu renunt la idealurile mele, sa continui sa lupt contra timpului, sa lup pentru a-mi apara interesele, sa ajung unde mi-am propus, sa imi ating telurile.

Departarea de casa ma face sa ma simt singur, departe de familie, departe de prietenii care nu demult impartasau aceleasi ganduri cu mine, departe de animalutul de companie, departe de tot.

Dragostea dintre doua persoane rezista distantei si timpului care se interpune intre cei doi. Oare persoanele din exteriorul relatiei vad asta ca pe un bun moment, pentru o despartire a celor doi. Distanta creaza ganduri si nelinisti, cu privire la relatia pe care o ai.

Incredere exista, iubire si adoratie de asemenea, insa exista un mic gram de suspiciune, de nesiguranta, care ma dau peste cap si care imi provoaca o stare de incerditudine. Le vreau pe toate....este posibil oare? Vreau familia aproape, prietenii, dar vreau si persoana pe care o iubesc...

Vreau tot ce ma face fericit, doresc orice "nimic" ce ajuta la mentinerea fericirii.
Sunt fericit dar sunt departe de fiecare data de cineva drag mie...in momentul de fata de IUBI...este persoana aflata la departare fata de mine...

Simt un dor nespus de mare in adancul sufletului si nu il pot ascunde, se vede, se simte, se observa in atitudine, temperament, cuvinte, gesturi, in absolut orice miscare facuta in mod direct sau indirect de persoana mea.

Ne iubim reciproc, cred in asta, cred si in momentul in care ne vom revedea ca va fi o reintalnire de neuitat, cred si simt ca e singura iubire pe care am trait-o pana in momentul de fata. cred ca nimeni nu ne va despartii si ca distanta ne va apropria mai mult...Te iubesc!:*

Sunday, December 6, 2009

Nu Cred...

"Nu cred"...este o vorba des folosita de o prietena foarte buna. Pe "Nu cred" il ia in brate ori de cate ori intalneste ocazia, in momente de fericire, in momente de tristete, in conditii de stres s.a.

"Nu cred" ce s-a intamplat aseara."Nu cred" cum ca ar exista oameni cu o asftel de personalitate, cu un astfel de caracter atat de josnic. Probabil pe masura citirii articolelor scrise de mine veti crede ca duc o viata foarte solitara, care tinde sa critice in fiecare moment, o persoana, o fiinta, insa lucrurile stau cu totul altfel.

"Nu cred", ca o relatie intre doua persoane, poate distruge o amicitie, doar prin simplul fapt ca persoana din afara relatiei nu agreeaza legatura de iubire din cuplul respectiv,.

"Nu cred" ca se poate vorbi atat de murdar la adresa ta, prin simplul fapt ca ai fost vazut sarutandu-te cu jumatatea care te completeaza. Nu cred ca exista astfel de oameni. Nu percep astfel de crize decat din partea unor persoane cu probleme de caracter, din partea unor persoane care sufera de lipsa "bagarii in seama".

"Nu cred" in astfel de relatii de amicitie, nu vreau sa fiu desconsiderat pentru anumite lucruri care nu le-am facut, si pe care nu le-as face din cauza principiilor cu care am crescut. "Nu cred" ca acele persoane isi ofera libertatea si pot sa critice relatia altora, cand a lor a dat gres.

"Nu cred" in nimeni si nimic, decat in ceea ce imi este dat inaintea ochilor, nu acuz si nu vorbesc in plus decat ceea ce stiu si nu jignesc fara motiv, chiar daca cateodata am un motiv sa o fac.

"Nu cred" ca este momentul sa scriu mai mult si "nu cred" ca acest articol articol are o valoare foarte mare pentru unii, insa a "NU CREDE" este un lucru care te ajuta sa urci mai departe pe scara, sa depasesti anumite obstacole, si sa iti continui viata spre acel obiectiv propus de tine.

Sunday, November 29, 2009

1 Night...

O seara mult asteptata, o seara in care visele, sperantele, puteau deveni realitate, o seara in care se putea intampla mai mult, o seara in care puteam ceda in fata iubirii. O noapte plina de suspans, teama si emotii, alaturi de persoana iubita, o noapte in care ma simteam implinit, din toate punctele de vedere, cel putin asa trebuia sa fie.

Era programata, de mine si inca cativa prieteni, o intalnire, in club pentru a ne mai delecta privirile, pentru a ne relaxa, o seara menita sa ne faca fericiti, bucurosi, o seara in care sa ne faca sa uitam saptamana ce trecu', cu tot cu problemele ei si sa vedem noua saptamana cu alti ochii.

Dar oare cat la suta, a fost tot ceea ce ne-am dorit? A fost o seara incendiara, bere dupa bere, vodca dupa bere, bere dupa vodca, pana in momentul in care am spus stop, iar acel stop a constat in decizia mea de a pleca acasa, insa, ceva parca ma retinea, si-mi soptea usor din spatele urechii din partea drepta, sa mai stau, sa nu plec...


Poate ca trec foarte usor prin subiect, dar consider ca cel mai important pana la urma este deznodamantul, finalitatea,insa in cazul de fata, prefer sa omit anumite lucruri care au dus la acest deznodamant.

Dupa cum spuneam, am iesit din club, pentru a merge acasa, insa m-am oprit, m-am asezat pe scarile care erau la intrarea in club, si ma gandeam, daca am obtinut ceea ce mi-am dorit, daca prin a bea, te eliberezi si te simti mai usor...din contra, ma simteam atat de apasat in interior, singuratatea ma inconjura si ea. Pirzand cateva minute, asezat pe scarile reci, ce duceau in acel club, mi-am dat seama, clubul este o chestie, un lucru material, ce duce la pierderea moralitatii si a bunelor principii, dar care te face intr-o oarecare masura sa te simti liber, sa te manifesti dupa bunul plac, aparent fara nici o ingradire...

Saturday, November 28, 2009

Noi descoperiri...Zuzele

Zuzele...

Descrierea lor..Zuzele sunt acele "insecte", ce traiesc datorita oamenilor ce le inconjoara, acestea sunt o specie care se hranesc, se alimenteaza cu nascocirea de povesti, barfe si minciuni, menite sa discrediteze o persoana sau mai multe.

Odata facuta descrierea lor, si postarea publica a acesteia, orice Zuza este bine venita sa imi citeasca articolul (si asta in cazul care stiu sa citeasca) care este destinat oamenilor, de rand , oamenilor cu probleme, oamenilor cu orientari sexuale diferite, cu diverse inclinatii spre diverse domenii de activitate. Imi este greu sa fac o diferentiere clara si obiectiva referitor acestora, insa tind sa cred ca lucrurile trebuie vazute in felul acesta, cat mai obiectiv cu putinta. Haideti sa ne punem o simpla intrebare, sa stam sa analizam comportamentul acestor fiinte, care misuna printre noi, zi de zi, catalogandu-ne drept oameni de nimic, persoane egoiste sau materialiste, iar acum dupa caz, replicile venite din partea lor sunt particularizate, fiecare dobandind pe percursul vietii anumite elemente ce conduita si caracter.

Cu ce drept suntem criticati?
Oare sunt in masura sa ne critice, pentru simplul fapt ca ele exista, sau e doar o simpla modalitate de umplere a timpului liber. Eu sincer, imi permit sa fac o scurta paranteza, timpul liber il ocup cu diverse activitati artistice si nu numai am diferite hobby-uri, dar sa nu o mai lungesc cu ceea ce eu fac, ceea ce ma preocupa pe mine.Sa revenim la Zuze.

In cazul in care, viata iti ofera oportunitatea sa cunosti una sau mai multe, realizezi faptul ca acestea pur si simplu se hranesc doar cu barfe. Crtitica daca stam sa ne gandim este de doua feluri pozitiva si negativa dar, dupa cum spuneam si mai sus Zuzele sunt formate inainte de nastere, programate sa denigreze unele persoane cu care au avut contact, chiar si numai vizual. Eu tind sa cred ca aplic o critica pozitiva, productiva facuta pentru a veni in sprijinul oamenilor, dandu-le sfaturi, oferindu-le ajutor.

Zuzele sunt de mai multe categorii, unele dintre ele au dobandit pe perioada scurgerii timpului, clase sociale diverse,joburi in domenii diferite sau altii s-au nascut direct intr-o pozitie inalta de mare arisocrat, dar in fond, preocuparile sunt aceleasi. Stiti proverbul "Cine se aseamana se aduna"..eee nah...daca una, o gaseste pe a doua...va dau un sfat simplu, alergati (dar nu in sensul de a face jogging),

Gasim Zuze, frumoase, de ambele sexe, feminin, masculin, altii de alta natura, care au fost sau inca mai au o oarecare parte a celuilalt sex, whatever, Zuze gasim, intalnim, ne gasesc sau ne intalnesc ele atat pe strada, la servici, cat si pe banalul messenger, ele sunt peste tot. Cea mai urata parte pe care am dorit sa nu o includ in acest articol, dar care este strans legat de acest subiect, si motivul pentru care am inceput, acest nou blog, dedicat discutiilor libere, este faptul ca eu am intalnit, din nefericire Zuze, de joasa speta, care se credeau mult mai superioare, avand desigur un statut mult mai inalt decat al meu, dar ca si personalitate, ca si principii , erau nuli....

Nu conteaza daca ai bani, nu conteaza daca esti imbracat de la Dolce&Gabanna, Versace sau alte branduri internationale sau daca esti imbracat dintr-un magazin de haine second-hand, conteaza atitudinea pe care o ai cand le poti, respectul pe care ti-l acorzi si simplitatea de care trebuie sa dai dovada, prin orice
gest sau miscare facuta. In ziua de azi toate miscarile si gesturile sunt urmarite, acestea trebuiesc anticipate inainte de a le efectua.
De ce?
Pentru ca exista ZUZELE