Femeile sunt în mod inerent la modă chiar daca ştiu sau nu. Le place să se îmbrace de zi cu zi si sa se simta frumoase. Ele sunt meticuloase în ceea ce priveşte stilurile si branduri. Le plac magazinele, pentru posete, rochii şi chiar pantofi. Uneori, nu le pasă de etichetele de preţuri.
Femeile care îşi pot permite să cumpere pantofi de marcă nu vor mai cumpara decat acele produse care sunt scumpe, si ar prefera întotdeauna să cumpere de la magazinele designer-ilor celebri care vând încălţăminte.
Deşi acest tip de încălţăminte se va vinde pentru o sumă mare de bani, multe femei încă patroneaza si le adora. Unele dintre aceste nume celebre sunt Prada, Gucci, Ferragamo, etc Acesti designeri de pantofi de asemenea, oferă o gamă largă de culori şi desene sau modele pentru a avea de unde alege
Aici sunt o multime de motive pentru care femeile preferă să cumpere pantofi de designer. Unele spun ca aceste articole de modă sunt încrederea în sine, un impuls. Ele se simt mai frumoase atunci când poartă încălţăminte scumpe pe care le consideră a fi investitii foarte bune de moda.
Adevărat, designeri de pantofi lucreaza cu materiale de calitate foarte ridicata, care sunt de aşteptat să dureze ani de zile. Unele femei ar spune că se simt confortabil atunci cand poarta marci de renume. Altele le cumpara, deoarece acestea sunt tot ceea ce vrea o femeie - moda, glamour, distractie
Unele femei, de asemenea, spun că simt un anumit sentiment de superioritate asupra celor care poarta marci necunoscute sau ieftine în timp ce altele nu pretind purtarea pantofilor de designeri renumiti.
Pana la urma moda pantofilor difera de la an la an, de la un trend la altul, insa cel mai important aspect din punctul meu de vedere este comoditatea pe care ti-o ofera o astfel de incaltaminte.
Search This Blog
Tuesday, November 9, 2010
Meditez...
Meditez asupra lucrurilor, asupra vietii, meditez la faptele care conduc la consecinte. Ma uit in jurul meu si observ tristete pe chipurile tuturor celor care ma inconjoara, incerc sa-i inteleg si totodata incerc sa ma inteleg pe mine insumi. Incerc sa observ, sa analizez indiferenta de care dau dovada aceste personaje in momente cumplite ale vietii lor.
Tind sa cred ca distanta si convorbirile telefonice te fac mult mai rece si iti creaza o stare de nepasare. De ce scoala, job-urile, pe care atat de mult le doresti sunt tot timpul departe, tot mai departe de fiintele iubite si impun sacrificii pe plan sentimental?
Oare merita sa pierzi tot ce iubesti pentru cariera mult visata? Merita sa te distantezi, sa uiti cum ai fost pentru o viata implinita pe plan profesional?...
Sunt multe intrebari ce ma rascolesc, ce imi dau tarcoale, multe intrebari imi creaza o senzatie de disconfort. Recunosc, cei apropiati mie sunt mama, tata si sora mea, sunt fiintele pe care le iubesc neingradit si indeiferent de distanta care ne desparte suntem aproape unul de celalalt
Momentan ma "lafai" in cuvinte, in emotii si noi experiente. Profit de fiecare ocazie ce viata mi-o ofera si mi-o scoate in cale. Profit de timpul liber, profit de cursurile de la facultate, pentru a acumula cat mai multe cunostinte, profit de sansele pe care le prind din mers, profit de orice ocazie.Pot spune ca sunt un profitor, insa sunt unul care stie sa isi foloseasca ocaziile ce ii sunt oferite pentru a excela in viata.
Rupt de rutina si viata, traind intr-o alta sfera plina de viteza cu multe lucruri de rezolvat, cu un program incarcat pana la refuz, imi fac timp sa scriu, sa metitez si sa-mi asez ideile si gandurile pe acest blog.
Tind sa cred ca distanta si convorbirile telefonice te fac mult mai rece si iti creaza o stare de nepasare. De ce scoala, job-urile, pe care atat de mult le doresti sunt tot timpul departe, tot mai departe de fiintele iubite si impun sacrificii pe plan sentimental?
Oare merita sa pierzi tot ce iubesti pentru cariera mult visata? Merita sa te distantezi, sa uiti cum ai fost pentru o viata implinita pe plan profesional?...
Sunt multe intrebari ce ma rascolesc, ce imi dau tarcoale, multe intrebari imi creaza o senzatie de disconfort. Recunosc, cei apropiati mie sunt mama, tata si sora mea, sunt fiintele pe care le iubesc neingradit si indeiferent de distanta care ne desparte suntem aproape unul de celalalt
Momentan ma "lafai" in cuvinte, in emotii si noi experiente. Profit de fiecare ocazie ce viata mi-o ofera si mi-o scoate in cale. Profit de timpul liber, profit de cursurile de la facultate, pentru a acumula cat mai multe cunostinte, profit de sansele pe care le prind din mers, profit de orice ocazie.Pot spune ca sunt un profitor, insa sunt unul care stie sa isi foloseasca ocaziile ce ii sunt oferite pentru a excela in viata.
Rupt de rutina si viata, traind intr-o alta sfera plina de viteza cu multe lucruri de rezolvat, cu un program incarcat pana la refuz, imi fac timp sa scriu, sa metitez si sa-mi asez ideile si gandurile pe acest blog.
Sunday, June 27, 2010
Gala Uad Cluj 2010

O seara mult asteptata de catre studentii absolventii ai promotiei 2010 de la Universitatea de Arte Decorative si Design, o seara in care tot ce s-a creat in decursul unui semestru a fost prezentat in timp de doua ore si treizeci de minute.

Treizeci si sase de designeri, au prezentat pe podiumul aflat in incinta hotelului Continental din Cluj Napoca. Un spatiul in stil ecleziastic, construit in anul 1894, a gazduit nume mari al Fashion-ului romanesc precum Lucian Broscatean
Colectii impresionante, materiale stralucitoare si nonconventionale, unele vaporoase si semi-transparente au delectat privirile spectatorilor, tinandu-i in suspans clipa de clipa pana la finalul evenimentului. Ca la orice eveniment, de o asemenea amploare s-au adus atat critici pozitive cat si negative la adresa designerilor, sugestii si opinii referitoare la modalitatea de realizare a pieselor vestimentare, a cadrului in care a avut loc evenimentul.

Majoritatea colectiilor au fost inspirate din viata cotidiana, de la arhitectura urbană, la natura, de la anatomia corpului uman la fetişuri,de la sentimente si trairi pana la vicii ce tin de lumea contemporana. Elemente ce fac aceste colectii atît de actuale. Posibil acesta sa fie motivul pentru care diversitatea cromatica in colectiile absolventilor UAD din acest an nu a fost foarte larg raspandita acestea bazandu-se mai mult pe culori neutre, iar albul, negrul si griurile predominand in intregul show.
Este evident faptul ca nu ma pot numi un impatimit al fashion-ului insa ochiul critic renaste ori de cate ori, si involuntar isi da cu parerea despre o tinuta sau face o comparatie, uneori subiectiva, alteori obiectiva, insa in decursul prezentarii de duminica am observat o multitudine de colectii ce aveau elemente comune, diversitatea existand, insa elementele geometrice faceau o de colectie unitara.Atat materialele, texturile, culorile nu au variat foarte mult de la un designer la altul.

Ca o incheiere mentionez designerii care si-au adus contibutia la acest show incendiar, un show de debut pentru tinerii designeri, un show ce deschide multe porti catre nenumarate oportunitati de lansare a acestora in lumea impresionanta a Fashion-ului Romanesc.

Lucian Broscățean, Natalia Hărșan, Paula Costea, Diana Floare,Alexandra Pușcașu, Carmen Cherecheș, Reka Molnar, Sabrina Rusu, Monica Pintea, Camelia Băncilă, Semida Cherecheș, Octavian Bereczki, Maria Hera, Beata Laszlo, Maria Trif Coșan, Sabriona Costa, Lisandra Grapini, Maria Vanca, Lavinia Lazăr, Bianca Roșu, Simona Zadic, Noemi Boros, Aurelia Han, Florina Farcaș, Renata Rakossy, Cristina Cantemir, Alexandra Pop,
Elena Coșăreanu, Laura Iobăgel, Raluca Vălean, Andreea Căvăjdean, Alexandra Ivașcu,Dan Marinescu, Zsuzsanna Andras, Raluca Popa, Tatiana Strîmbovschi.
Foto: Andra UDREA
Rebeca CIMPAN
Tuesday, March 16, 2010
Sunt eu...
Ma simt liber, ma simt impinit, chiar daca sunt singur. Singur...in sensul de a nu avea pe cineva langa mine, aproape, de a impartasi bucurii si necazuri. Se pare ca nu ne-a fost sortit sa fim impreuna, sa impartim aceleasi ganduri, aceleasi idei. Imi aduc mereu aminte cu drag ce clipele frumoase petrecute impreuna, de Revelionul acesta in care am fost mai aproape ca niciodata, de certurile infantile pe care le cauzam, si care adesea ma amuzau.
Se pare ca toate lucrurile au fost in zadar, se pare ca o singura persoana nu poate face o relatie sa functioneze, sa treaca peste diverse blocaje sau diverse probleme intampinate in viata de zi cu zi. Se pare ca dorinta de diversitate, de cunoastere, este mult mai profunda decat a continua intr-o relatie prin sinceritate.
Cred, sau mai bine spus, sunt ferm convins de faptul ca am invatat ceva, din aceasta relatie...sa nu mai acord atata atentie, incredere si respect persoanei care imi este alaturi inca din primele clipe petrecute impreuna. Am invatat sa nu ma mai implic de unul singur, sa astept, sa observ atitudinea respectivei persoane, apoi etapa cu etapa sa ne implicam sentimental amandoi.
Imi pare rau, si totodata plin de furie imi vine sa sparg pahare, sa injur si sa folosesc tot felul de interjectii la adresa ta...de ce ?...pentru ca nu a existat comunicare si sinceritate in aceasta relatie. Comunicarea fiind un ansamblu de actiuni transmise intre doua persoane sub diferite forme, care mai de care mai diferite, de la gesturi simbolice pana la comunele SMS-uri trimise.
A trecut o saptamana, una grea, insa m-am mai linistit... sunt impacat cu ceea ce sunt, incerc sa evoluez in alte domenii, pe alte planuri, incerc sa uit de o relatie esuata. O relatie care n-a fost sa dureze.
Sunt eu, si ma gandesc ca fiecare lovitura primita te face mai puternic, mai dur, mai limpede in gandire. Este timpul sa imi vad de viata, sa uit si sa nu sufar dupa "lucruri" care nu ma merita. Este momentul oportun pentru calatorii, pentru amicii care imi sunt alaturi tot timpul...
Este timpul sa creez, sa ma implic, sa dezvolt anumite subiecte problematice legate de tema pentru masterat, este timpul sa ma dedic in totalitate....Mie. Sa ma dezvolt pe plan spiritual si cultural, este timpul sa imi pot sustine prin argumente, si sa ma motivez prin lucrarile altora pentru a putea lucra si eu.
Mi-am dat seama ca viata mea...nu trebuie sa se invarta doar in jurul persoanei cu care imparti patul, mancarea sau timpul liber...Viata mea inseamna mult mai mult, inseamna o cariera, un job, o cultura, o responsabilitate fata de mine.
Nu vreau sa ajung intr-o monotonie permanenta, asa cum sunt unii deja la varsta mea. Persoane care nu stiu altceva decat, messenger, winamp, coffe...sau pariuri...si din cand in cand cate un "Date" cu cate un/o necunoscut(a), care asteapta cu nerabdare sa te intrebe daca ai spatiu pentru a ti-o pune...
Sunt scarbit, acum privesc lumea cu alti ochii, sunt liber, nu am pierdut nimic in relatia aceasta, dimpotriva, am avut numai de castigat, mi-am deschis ochii si am vazut ca lumea nu e roz, cum credeam eu, ca lumea in care ma invart, cu care ma intalnesc aproape zi de zi, este plina de minciuna, invidie si ipocrizie.
Ma bucur...ca sunt eu, ca mi-am redeschis ochii intr-un final nu prea indepartat, ca mi-am restabilit prioritatile si ca stiu ce vreau cu adevarat.....cariera si prietenii de distractie....:P
Se pare ca toate lucrurile au fost in zadar, se pare ca o singura persoana nu poate face o relatie sa functioneze, sa treaca peste diverse blocaje sau diverse probleme intampinate in viata de zi cu zi. Se pare ca dorinta de diversitate, de cunoastere, este mult mai profunda decat a continua intr-o relatie prin sinceritate.
Cred, sau mai bine spus, sunt ferm convins de faptul ca am invatat ceva, din aceasta relatie...sa nu mai acord atata atentie, incredere si respect persoanei care imi este alaturi inca din primele clipe petrecute impreuna. Am invatat sa nu ma mai implic de unul singur, sa astept, sa observ atitudinea respectivei persoane, apoi etapa cu etapa sa ne implicam sentimental amandoi.
Imi pare rau, si totodata plin de furie imi vine sa sparg pahare, sa injur si sa folosesc tot felul de interjectii la adresa ta...de ce ?...pentru ca nu a existat comunicare si sinceritate in aceasta relatie. Comunicarea fiind un ansamblu de actiuni transmise intre doua persoane sub diferite forme, care mai de care mai diferite, de la gesturi simbolice pana la comunele SMS-uri trimise.
A trecut o saptamana, una grea, insa m-am mai linistit... sunt impacat cu ceea ce sunt, incerc sa evoluez in alte domenii, pe alte planuri, incerc sa uit de o relatie esuata. O relatie care n-a fost sa dureze.
Sunt eu, si ma gandesc ca fiecare lovitura primita te face mai puternic, mai dur, mai limpede in gandire. Este timpul sa imi vad de viata, sa uit si sa nu sufar dupa "lucruri" care nu ma merita. Este momentul oportun pentru calatorii, pentru amicii care imi sunt alaturi tot timpul...
Este timpul sa creez, sa ma implic, sa dezvolt anumite subiecte problematice legate de tema pentru masterat, este timpul sa ma dedic in totalitate....Mie. Sa ma dezvolt pe plan spiritual si cultural, este timpul sa imi pot sustine prin argumente, si sa ma motivez prin lucrarile altora pentru a putea lucra si eu.
Mi-am dat seama ca viata mea...nu trebuie sa se invarta doar in jurul persoanei cu care imparti patul, mancarea sau timpul liber...Viata mea inseamna mult mai mult, inseamna o cariera, un job, o cultura, o responsabilitate fata de mine.
Nu vreau sa ajung intr-o monotonie permanenta, asa cum sunt unii deja la varsta mea. Persoane care nu stiu altceva decat, messenger, winamp, coffe...sau pariuri...si din cand in cand cate un "Date" cu cate un/o necunoscut(a), care asteapta cu nerabdare sa te intrebe daca ai spatiu pentru a ti-o pune...
Sunt scarbit, acum privesc lumea cu alti ochii, sunt liber, nu am pierdut nimic in relatia aceasta, dimpotriva, am avut numai de castigat, mi-am deschis ochii si am vazut ca lumea nu e roz, cum credeam eu, ca lumea in care ma invart, cu care ma intalnesc aproape zi de zi, este plina de minciuna, invidie si ipocrizie.
Ma bucur...ca sunt eu, ca mi-am redeschis ochii intr-un final nu prea indepartat, ca mi-am restabilit prioritatile si ca stiu ce vreau cu adevarat.....cariera si prietenii de distractie....:P
Thursday, February 18, 2010
Mi-e Dor
Simt in momentul de fata un dor nespus, sa retraiec acele intamplari care odata ne faceau fericiti, acele "dume" care ne uneau si mai mult si care ne faceau sa zambim. Mi-e dor de noi, si de clipele frumoase petrecute impreuna. Mi-e dor de tine...de ce?..pentru simplul fapt ca nu mai aveam aceasi relatie cum o aveam mai demult.
Simt o distantare din partea ta...care sa fie motivul?..nu stiu..nu vreau sa-mi fac "filme" in cap cu diverse scenarii, si sa interpretez anumite lucruri pe care le observ si pe care le constientizez de abia in momentul in care nu mai suntem unul langa celalalt.
Lumea e rea si viata e crunta, dorinta de cunoastere, si de aducere a lucrurilor noi in viata personala este un lucru important, insa mult mai important e ce iti doresti de fapt intr-o relatie. In cazul meu, sau mai bine zis al nostru, din punctul meu de vedere vreau sa trecem intr-o alta etapa, una mai serioasa, fara minciuni si fara copilarii, una in care sa ne putem baza reciproc, unul pe celalalt, una in care sa ne impartim bucuriile si tristetile.
Nu vreau sa te cer in casatorie, nicidecum, vreau sa avem o relatie bazata pe amicitie, respect, iubire, atractie. O relatie sincera si de durata, una in care sa reusim fiecare dintre noi sa starneasca interesul pertenerului. Vreau ca lucrurile noi sa nu intervina si sa devina o piatra in calea fericirii noastre, vreau sa fim noi doi...apoi restul...se poate?
Simt o distantare din partea ta...care sa fie motivul?..nu stiu..nu vreau sa-mi fac "filme" in cap cu diverse scenarii, si sa interpretez anumite lucruri pe care le observ si pe care le constientizez de abia in momentul in care nu mai suntem unul langa celalalt.
Lumea e rea si viata e crunta, dorinta de cunoastere, si de aducere a lucrurilor noi in viata personala este un lucru important, insa mult mai important e ce iti doresti de fapt intr-o relatie. In cazul meu, sau mai bine zis al nostru, din punctul meu de vedere vreau sa trecem intr-o alta etapa, una mai serioasa, fara minciuni si fara copilarii, una in care sa ne putem baza reciproc, unul pe celalalt, una in care sa ne impartim bucuriile si tristetile.
Nu vreau sa te cer in casatorie, nicidecum, vreau sa avem o relatie bazata pe amicitie, respect, iubire, atractie. O relatie sincera si de durata, una in care sa reusim fiecare dintre noi sa starneasca interesul pertenerului. Vreau ca lucrurile noi sa nu intervina si sa devina o piatra in calea fericirii noastre, vreau sa fim noi doi...apoi restul...se poate?
Thursday, February 4, 2010
E februarie///VACANTA
Este o zi, friguroasa de februarie, o zi in care simt nevoia sa astern cateva cuvinte, pe acest blog, o zi linistita, cu aceasi rutina, cu aceleasi nevoi, cu aceleasi vise neimplinite, dar cu sentimente si aminitiri care ma complecteaza, ce imi spune sa nu renunt la idealurile mele, sa continui sa lupt contra timpului, sa lup pentru a-mi apara interesele, sa ajung unde mi-am propus, sa imi ating telurile.
Departarea de casa ma face sa ma simt singur, departe de familie, departe de prietenii care nu demult impartasau aceleasi ganduri cu mine, departe de animalutul de companie, departe de tot.
Dragostea dintre doua persoane rezista distantei si timpului care se interpune intre cei doi. Oare persoanele din exteriorul relatiei vad asta ca pe un bun moment, pentru o despartire a celor doi. Distanta creaza ganduri si nelinisti, cu privire la relatia pe care o ai.
Incredere exista, iubire si adoratie de asemenea, insa exista un mic gram de suspiciune, de nesiguranta, care ma dau peste cap si care imi provoaca o stare de incerditudine. Le vreau pe toate....este posibil oare? Vreau familia aproape, prietenii, dar vreau si persoana pe care o iubesc...
Vreau tot ce ma face fericit, doresc orice "nimic" ce ajuta la mentinerea fericirii.
Sunt fericit dar sunt departe de fiecare data de cineva drag mie...in momentul de fata de IUBI...este persoana aflata la departare fata de mine...
Simt un dor nespus de mare in adancul sufletului si nu il pot ascunde, se vede, se simte, se observa in atitudine, temperament, cuvinte, gesturi, in absolut orice miscare facuta in mod direct sau indirect de persoana mea.
Ne iubim reciproc, cred in asta, cred si in momentul in care ne vom revedea ca va fi o reintalnire de neuitat, cred si simt ca e singura iubire pe care am trait-o pana in momentul de fata. cred ca nimeni nu ne va despartii si ca distanta ne va apropria mai mult...Te iubesc!:*
Departarea de casa ma face sa ma simt singur, departe de familie, departe de prietenii care nu demult impartasau aceleasi ganduri cu mine, departe de animalutul de companie, departe de tot.
Dragostea dintre doua persoane rezista distantei si timpului care se interpune intre cei doi. Oare persoanele din exteriorul relatiei vad asta ca pe un bun moment, pentru o despartire a celor doi. Distanta creaza ganduri si nelinisti, cu privire la relatia pe care o ai.
Incredere exista, iubire si adoratie de asemenea, insa exista un mic gram de suspiciune, de nesiguranta, care ma dau peste cap si care imi provoaca o stare de incerditudine. Le vreau pe toate....este posibil oare? Vreau familia aproape, prietenii, dar vreau si persoana pe care o iubesc...
Vreau tot ce ma face fericit, doresc orice "nimic" ce ajuta la mentinerea fericirii.
Sunt fericit dar sunt departe de fiecare data de cineva drag mie...in momentul de fata de IUBI...este persoana aflata la departare fata de mine...
Simt un dor nespus de mare in adancul sufletului si nu il pot ascunde, se vede, se simte, se observa in atitudine, temperament, cuvinte, gesturi, in absolut orice miscare facuta in mod direct sau indirect de persoana mea.
Ne iubim reciproc, cred in asta, cred si in momentul in care ne vom revedea ca va fi o reintalnire de neuitat, cred si simt ca e singura iubire pe care am trait-o pana in momentul de fata. cred ca nimeni nu ne va despartii si ca distanta ne va apropria mai mult...Te iubesc!:*
Sunday, December 6, 2009
Nu Cred...
"Nu cred"...este o vorba des folosita de o prietena foarte buna. Pe "Nu cred" il ia in brate ori de cate ori intalneste ocazia, in momente de fericire, in momente de tristete, in conditii de stres s.a.
"Nu cred" ce s-a intamplat aseara."Nu cred" cum ca ar exista oameni cu o asftel de personalitate, cu un astfel de caracter atat de josnic. Probabil pe masura citirii articolelor scrise de mine veti crede ca duc o viata foarte solitara, care tinde sa critice in fiecare moment, o persoana, o fiinta, insa lucrurile stau cu totul altfel.
"Nu cred", ca o relatie intre doua persoane, poate distruge o amicitie, doar prin simplul fapt ca persoana din afara relatiei nu agreeaza legatura de iubire din cuplul respectiv,.
"Nu cred" ca se poate vorbi atat de murdar la adresa ta, prin simplul fapt ca ai fost vazut sarutandu-te cu jumatatea care te completeaza. Nu cred ca exista astfel de oameni. Nu percep astfel de crize decat din partea unor persoane cu probleme de caracter, din partea unor persoane care sufera de lipsa "bagarii in seama".
"Nu cred" in astfel de relatii de amicitie, nu vreau sa fiu desconsiderat pentru anumite lucruri care nu le-am facut, si pe care nu le-as face din cauza principiilor cu care am crescut. "Nu cred" ca acele persoane isi ofera libertatea si pot sa critice relatia altora, cand a lor a dat gres.
"Nu cred" in nimeni si nimic, decat in ceea ce imi este dat inaintea ochilor, nu acuz si nu vorbesc in plus decat ceea ce stiu si nu jignesc fara motiv, chiar daca cateodata am un motiv sa o fac.
"Nu cred" ca este momentul sa scriu mai mult si "nu cred" ca acest articol articol are o valoare foarte mare pentru unii, insa a "NU CREDE" este un lucru care te ajuta sa urci mai departe pe scara, sa depasesti anumite obstacole, si sa iti continui viata spre acel obiectiv propus de tine.
"Nu cred" ce s-a intamplat aseara."Nu cred" cum ca ar exista oameni cu o asftel de personalitate, cu un astfel de caracter atat de josnic. Probabil pe masura citirii articolelor scrise de mine veti crede ca duc o viata foarte solitara, care tinde sa critice in fiecare moment, o persoana, o fiinta, insa lucrurile stau cu totul altfel.
"Nu cred", ca o relatie intre doua persoane, poate distruge o amicitie, doar prin simplul fapt ca persoana din afara relatiei nu agreeaza legatura de iubire din cuplul respectiv,.
"Nu cred" ca se poate vorbi atat de murdar la adresa ta, prin simplul fapt ca ai fost vazut sarutandu-te cu jumatatea care te completeaza. Nu cred ca exista astfel de oameni. Nu percep astfel de crize decat din partea unor persoane cu probleme de caracter, din partea unor persoane care sufera de lipsa "bagarii in seama".
"Nu cred" in astfel de relatii de amicitie, nu vreau sa fiu desconsiderat pentru anumite lucruri care nu le-am facut, si pe care nu le-as face din cauza principiilor cu care am crescut. "Nu cred" ca acele persoane isi ofera libertatea si pot sa critice relatia altora, cand a lor a dat gres.
"Nu cred" in nimeni si nimic, decat in ceea ce imi este dat inaintea ochilor, nu acuz si nu vorbesc in plus decat ceea ce stiu si nu jignesc fara motiv, chiar daca cateodata am un motiv sa o fac.
"Nu cred" ca este momentul sa scriu mai mult si "nu cred" ca acest articol articol are o valoare foarte mare pentru unii, insa a "NU CREDE" este un lucru care te ajuta sa urci mai departe pe scara, sa depasesti anumite obstacole, si sa iti continui viata spre acel obiectiv propus de tine.
Subscribe to:
Posts (Atom)



